Republica Moldova este astăzi pe cale de dispariție de pe harta lumii. O țară multinațională, care a trăit în pace și armonie cu toți vecinii săi, astăzi, conform trasărilor aplicate în Ucraina, se confruntă cu alegerea – a fi sau a nu fi statului moldovenesc!
Puternicul potențial economic, științific, tehnic și intelectual, creat în anii Uniunii Sovietice, a fost complet distrus în timpul independenței, viața marii majorități a locuitorilor s-a înrăutățit dramatic, iar exodul populației din țară, în căutarea unui loc de muncă, a devenit catastrofal.
Cu regret, în Declarația de suveranitate (1990), cât și în Declarația de independență (1991), se conțin unele prevederi problematice, de natură ambiguă, care dezvăluie scopul strategic al puterii de atunci – unirea cu România. Parlamentul-90, prin unele din deciziile sale, a subminat temeliile statului moldovenesc.
Anii pierduți
Aceasta a influențat semnificativ, ca în ultimii 33 de ani de independență, problema consolidării statului moldovenesc să se agraveze până la maximum, mai ales sub actuala guvernare. Din păcate, nici autoritățile anterioare nu au demonstrat capacitatea de a prioritiza soluționarea acestei probleme importante. Acestea au evitat, una după alta, problemele fundamentale, dând dovadă de precauție excesivă, cochetând cu opoziția, luând o poziție ambivalentă, adesea conciliantă, dacă nu perfidă, mai ales în relațiile cu România și Ucraina, Federația Rusă, partenerii externi occidentali și de peste ocean.
Occidentul a investit resurse financiare mari, dar mai ales în realizarea diferitelor reforme ineficiente, în special în dezvoltarea așa-numitei „societăți civile”. Ca urmare, a crescut o întreagă generație de tineri „reformatori”, care, ajungând la putere, au demonstrat eșec profesional complet în gestionarea afacerilor publice, ceea ce a agravat în mod considerabil soarta deja dificilă a țării noastre.
În anii, când așa-zișii favoriți ai structurilor europene erau la putere, corupția a înflorit, iar republica s-a transformat într-un stat capturat, în care s-a comis furtul secolului (un miliard de dolari) de la băncile țării. De asemenea, multe alte încălcări grave ale legii au fost comise în timpul campaniilor electorale.
Prin urmare, acum asistăm la o pierdere a suveranității țării, la o implementare oarbă, de către guvern, a instrucțiunilor și recomandărilor capitalelor occidentale, ale partenerilor de peste ocean și ale NATO, la o desfășurare a unei militarizări fără precedent a țării, la un pericol tot mai mare de război și o repetare în țara noastră a scenariului ucrainean.
Federația Rusă a fost și rămâne un susținător activ al statalității moldovenești, care întotdeauna a pledat pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova. În realitate însă, în toți acești ani, ea a susținut, în toate modurile, regimul așa-numitei Republici Nistrene. Ca răspuns la măsurile și acțiunile nu prea bine gândite ale autorităților moldovenești, Federația Rusă a aplicat activ diverse sancțiuni restrictive în domeniul comerțului, care au creat multe probleme în economia republicii și în viața cetățenilor. Aceasta a influențat la creșterea orientării populației spre Europa.
La rândul său, Ucraina, deși susținea integritatea teritorială a țării noastre, în sprijinirea regimului de la Tiraspol, a acționat întotdeauna într-un bloc unit cu Rusia. Efectul acestui sprijin ea l-a conștientizat abia după începerea ostilităților din estul țării sale. Cu toate acestea, în timpul conflictului militar, Moldova, totuși, s-a alăturat Ucrainei cu tot potențialul ei.
În anii de guvernare ai actualului regim, dialogul cu liderii de la Tiraspol a fost complet ignorat, iar relațiile cu administrația Găgăuziei s-au agravat. Rusofobia oficială a autorităților actuale a devenit nucleul principal al politicii interne și externe, toate eșecurile, care s-au comis, sunt justificate prin războiul din Ucraina și prin „intrigile de la Kremlin”.
În Strategia de Securitate Națională a Republicii Moldova, recent adoptată, Federația Rusă este declarată drept inamicul numărul unu, ceea ce nu poate decât să provoace îngrijorare deosebită în rândul cetățenilor țării noastre.
Noi cu România avem rădăcini istorice asemănătoare, dar destinele teritoriilor noastre, cât și ale popoarelor, care trăiesc pe ele, s-au dezvoltat în mod diferit. Iar după prăbușirea Uniunii Sovietice, țara noastră a avut șansa de a porni pe calea construirii statului moldovenesc, începută cu multe secole în urmă. România a fost prima țară care a recunoscut independența Republicii Moldova și, în acești ani, a susținut-o esențial, dar, de la bun început, nu și-a ascuns pretențiile sale față de așa-zisa „Basarabia”, lansând românizarea în masă, mai ales în ultimii ani, alegând în aceste scopuri cele mai influente grupuri ale populaţiei – intelectualitatea şi tineretul Moldovei. Ea a refuzat și încă nu a semnat acordul de bază între statele noastre și acordul de frontieră.
Realitățile „perestroikăi” sovietice din 1985 au fost exploatate pe deplin de către formațiunile naționaliste și „unioniste” din Moldova. Ele au început o luptă foarte activă pentru unirea cu statul vecin, care se opune în mod tacit întregirii Republicii Moldova cu teritoriul din stânga Nistrului. Cu participarea activă a autorităților române, a fost lansat un atac masiv asupra limbii moldovenești și etnonimul „moldoveni”.
Curtea Constituțională a considerat, prin decizia sa nelegală, Declarația de Independență a Republicii Moldova, al cărei text a fost întocmit la București, drept una superioară Legii fundamentale. În 2013, a hotărât să declare limba română ca limbă de stat, în timp ce în articolul 13 din Constituția Republicii Moldova era stabilit că limba de stat este cea moldovenească.
În zilele noastre, în școli nu există așa disciplină precum „Istoria Moldovei”, dar este un studiu obligatoriu de „Istorie a românilor”, ceea ce provoacă dezorientarea tinerilor, iar cei care învață în țara vecină, în cea mai mare parte, devin cetățeni ai acestui stat și se alătură coloanei unioniştilor.
Dominația posturilor de televiziune și radio românești, odată cu închiderea totală a presei în limba rusă, a dus la o situație de încălcare gravă a drepturilor cetățenilor la informare și excluderea opoziției din spațiul informațional. România nu își ascunde speranța ca Republica Moldova să fie alipită de ea. Acest stat și-a intensificat activitățile de acaparare și privatizare a fondurilor de infrastructură de bază din Moldova, implicându-se în atragerea de împrumuturi exagerate pentru unificarea rețelelor electrice, construirea de poduri și alte obiective. Totodată, investițiile antreprenorilor moldoveni în economia românească sunt de 1,5 ori mai mari decât cele ale antreprenorilor români în economia Republicii Moldova. La aceasta ar trebui adăugată și strămutarea în țara vecină a mii de medici, pedagogi și alți specialiști, pentru a căror pregătire țara noastră a investit resurse enorme. Cu participarea directă a autorităților actuale, în Republica Moldova se desfășoară acțiuni de dezbinare a Bisericii Ortodoxe Moldovenești, separarea acesteia de Patriarhia Moscovei, ceea ce va duce la o scindare și mai mare în societate.
Politica autorităților moldovenești față de România, mai ales acum, când în fruntea ramurilor puterii de vârf se află cetățeni ai acestei țări, este cuprinsă de un complex de ingrație, complimente, și nu de protecție a intereselor moldovenilor.
Rezultate evidente
Greșelile comise de autorități în edificarea statului, în politica internă și externă, în selectarea, educația și plasarea personalului, mai ales în ultimii ani, au condus la:
– situația critică a existenței în continuare a statului moldovenesc;
– o prăbușire fără precedent a economiei, sărăcirea populației;
– cea mai severă criză demografică;
– o pierdere semnificativă a identității etnice, lingvistice și culturale a Republicii Moldova;
– încălcările grave ale drepturilor omului la informare, introducerea unei interdicții oficiale a disidenței, utilizarea urmăririi administrative și penale pentru critica autorităților și regimului;
– instaurarea în țară a unei dictaturi în mai multe domenii ale vieții sociale și politice.
Din cauza amenințării actuale a existenței statului moldovenesc, un grup de inițiativă de cetățeni, preocupați de soarta Moldovei, care nu vor să suporte politicile antistatale, antinaționale, arbitrariul și impunitatea autorităților actuale, a hotărât înființarea și înregistrarea unei Asociații Obștești „ALTĂ MOLDOVĂ – ДРУГАЯ МОЛДОВА”.
Altă Moldovă – prioritatea noastră
În aceste scopuri, obiectivele noastre principale, în baza legislației în vigoare, sunt:
– Contribuirea la păstrarea și întărirea statului moldovenesc, la restabilirea suveranității acestuia și la respectarea statutului de stat neutru, contracararea eforturilor autorităților de militarizare a țării, ceea ce deranjează în mod deosebit majoritatea populației;
– Direcționarea eforturilor și capacităților întru realizarea reîntregirii Republicii Moldova cu teritoriul din stânga Nistrului, prin acordarea acestuia a unei autonomii, cu drepturi largi în soluționarea tuturor problemelor de dezvoltare regională, precum și participarea lui la implementarea politicii interne și externe a statului. Viziunea noastră amplă asupra acestei probleme va fi prezentată ulterior.
Considerăm că soluționarea conflictului de pe Nistru trebuie realizată exclusiv prin mijloace pașnice, cu implicarea în acest proces a Federației Ruse, ca principalul garant, a Statelor Unite, a Uniunii Europene, a ONU, a țărilor vecine și a altor structuri internaționale. Suntem convinși că reintegrarea republicii va fi un eveniment și o etapă importantă a revigorării ei economice și sociale, începutul unei creșteri a investițiilor străine în economie, dezvoltarea infrastructurii și a turismului. Moldova se va deschide ca un important centru logistic regional, bazat pe restabilirea teritoriului său de tranzit, care a fost închis pe zeci de ani din cauza conflictului de pe Nistru;
– Împotrivirea față de politica actualelor autorități de a implementa planurile de unire a Republicii Moldova cu România. Considerăm necesară interzicerea partidelor politice, mișcărilor și organizațiilor neguvernamentale, care propagă ideile unionismului și pledează pentru lichidarea statului moldovenesc;
– Protejarea identității moldovenilor, restabilirea drepturilor lor la limba moldovenească, introducerea în instituțiile de învățământ a cursului „Istoria Moldovei”;
– Protecția drepturilor minorităților naționale, ratificarea Cartei europene a limbilor regionale, promovarea armoniei interetnice în țară, dezvoltarea și implementarea programelor de studiere a limbii de stat, în special de către generația tânără;
– Considerăm că ar fi corect să luăm o decizie în problema integrării europene abia după reunirea Republicii Moldova cu regiunea nistreană. Aderarea Moldovei la Uniunea Europeană, fără această regiune, ar însemna înghețarea situației actuale pentru noi decenii și repetarea exemplului Ciprului, ceea ce este inacceptabil pentru noi. Susținem desfășurarea unei campanii informaționale și explicative foarte clare despre condițiile de aderare la Uniunea Europeană, mai ales atunci când există o alternativă – Uniunea Economică Eurasiatică. În același timp, este necesar să se țină cont și de tradițiile religioase și de familie, de neacceptarea de către majoritatea populației a așa-numitei LGBT și a altor fenomene ale societății liberale europene. Una dintre condițiile importante ar trebui să fie neadmiterea vânzării terenurilor agricole investitorilor străini;
– Pentru întărirea statalității moldovenești, considerăm că este indicat, după unirea cu teritoriul din stânga Nistrului, elaborarea și adoptarea în cadrul unui referendum național a unei noi Constituții a Republicii Moldova, care să consolideze rezultatele unificării țării, drepturile noilor entități autonome, statutul său de stat neutru, precum și limba moldovenească drept limbă de stat și rusa drept limbă de comunicare interetnică;
– De asemenea, considerăm necesară introducerea unei forme de guvernare prezidențială a țării, legiferată prin Constituție, consolidarea unei noi reforme administrativ-teritoriale. La fel, considerăm oportună adoptarea unui nou Imn al Republicii Moldova – unul dintre cele mai importante simboluri ale statalității;
– Reieșind din cele indicate, considerăm că organizarea unui referendum constituțional în aceeași zi cu alegerile prezidențiale este un act populist, manipulator și îi vom îndemna pe susținătorii noștri să voteze împotrivă;
– Considerăm provocatoare politica actualelor autorități față de Găgăuzia, care poate duce la anularea autonomiei acestei regiuni și la apariția unui nou focar de tensiune;
– Suntem pentru restabilirea relațiilor normale cu Federația Rusă și alte țări ale CSI, ca parteneri importanți în dezvoltarea economiei republicii și asigurarea securității energetice a acesteia. Este necesar să renunțăm la isteria anti-rusă, să evaluăm, în mod moderat, procesele reale care au loc în Europa și în lume în ansamblu, neignorând rolul Rusiei, care a fost și va fi un actor serios în politica internațională;
– Extrem de relevante și importante pentru noi rămân relațiile cu vecinii noștri – România și Ucraina, ca parteneri în dezvoltarea economică și socială a republicii și asigurarea securității regionale. Ele necesită însă unele corectări, mai ales în raport cu România;
– Ținând cont de dezechilibrul în dezvoltarea multor sectoare ale economiei, care au apărut de-a lungul anilor de independență, de agravarea problemelor asociate securității energetice și alimentare, de situația demografică catastrofală, și ținând cont de faptul că piața nu rezolvă întreaga gamă de probleme, este necesar, pe baza experienței altor țări, crearea unui Birou Național sau Agenție pentru prognoză și planificare social-economică;
– Direcționarea eforturilor pentru identificarea de proiecte, cu scopul implementării acestora în sistemul educației, asistenței medicale, sprijinirii păturilor vulnerabile ale populației și tinerilor.
Asociația „ALTĂ MOLDOVĂ – ДРУГАЯ МОЛДОВА” va participa activ, în conformitate cu Statutul ei, la soluționarea problemelor importante ale consolidării statului, prin elaborarea și introducerea de propuneri concrete, referitoare la mediul economic și social al țării și teritoriilor. În aceste scopuri, suntem pregătiți să cooperăm cu alte organizații obștești și neguvernamentale și ne vom strădui să ne asigurăm că Moldova devine ALTĂ MOLDOVĂ.
